20 cladiri superbe din Bucuresti

Imi place foarte tare orasul in care locuiesc si de fiecare data o sa incerc sa le arat tuturor locurile frumoase ale lui. La capitolul “Bucurestiul meu” o sa vin cu o noua postare care prezinta cateva locuri minunate din orasul in care traiesc. Pe unele le stiti foarte bine, pe unele poate o sa le vizitati dupa postarea asta.

Centrul Ordinului Augustinian al Asumptionistilor

Foarte aproape de zona Pietei Amzei se afla aceasta cladire neogotica ridicata in anii ’30 de Congregatia Calugarilor Augustinieni Asumptionisti, retrocedată Ordinului care au restaurat cladirea. Primele menţiuni despre dorinţa Asumpţioniştilor de a veni în România sunt atestate în documente chiar din timpul vieţii fondatorului. Pr. D’Alzon evoca ideea fondării unei comunităţi la Bucureşti cu secretarul domnitorului Alexandru Ioan Cuza în iulie 1862. El spunea : « Un călugăr Asumpţionist, bine pregătit şi foarte pios, poate să fie trimis cu alţi doi sau trei mai puţini pregătiţi ».
Patru luni mai tâziu Pr. d’Alzon se gândeşte să-l trimită pe Pr. Victorin Galabert (1830-1885) la Bucureşti. Pr. Galabert cântărind bine situaţia şi punând-o în balanţă cu alte localizări din Bulgaria şi Turcia ajunge la ideea că e mai bine să meargă  la Constantinopol. Ideea lui era să înceapă să lucreze pentru unitatea Bisericii acolo de unde ea a început să se destrame. Va ajunge la Constantinopol pe 20 decembrie 1862. Din acel moment ideea de a fonda la Bucureşti este lăsată deoparte. Pr. d’Alzon acceptă alegerea făcută şi scria în ianuarie 1863 : « Dacă nu mergem la Bucureşti să ne oprim atunci la Constantinopol ». Totuşi situaţia întâlnită aici îi conduceau pe unii fraţi să se gândească să ajungă la Bucureşti şi să dezvolte o misiune rodnică în regiune. Pr. Galabert scria : « Am putea să ne stabilim la Giurgiu şi apoi la Bucureşti pentru a ne ocupa de români şi apoi să avansăm spre bulgari ». Mai multe puteti citit aici. Cladirea se afla pe intrarea General Christian Tell, între Amzei și Romană.

Muzeul Național “George Enescu”

Sediul central al muzeului se află în Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Somptuoasa intrare, umbrită de imensa copertină în cel mai autentic stil Art Nouveau, anunţă că aici luxul şi rafinamentul de epocă s-au întâlnit pentru a ridica pe Podul Mogoşoaiei de ieri, astăzi Calea Victoriei, la numărul 141, unul dintre cele mai strălucite şi impunătoare palate bucureştene.

Nuntiatura apostolica

Pe strada Constantin D. Stahi numarul 5-7 se afla o cladire foarte frumoasa. Este vorba despre Nuntiatura apostolica – e o misiune diplomatică de maxim rang în cadrul Sfântului Scaun, echivalentul unei ambasade sau o misiune diplomatică de primă clasă, înaintea Statelor cu care întreține relații diplomatice. Nuntiatura apostolica din Bucuresti a fost ridicata in 1901 de Arhiepiscopul de Bucuresti Francisc Xaveriu de Hornstein, preot elvetian, cu bani din partea tarii sale si cu o subventie din partea Regelui Carol I.

Casa in care a locuit Constantin Tănase

Foarte aproape de parcul Cismigiu se afla o casa superba. Casa în care a locuit actorul Constantin Tănase la București în perioada 1922-1945 se afla pe strada Puţul cu Plopi si are o amprentă la sol de 90 mp şi a fost construită pe un teren de 300 mp, înainte de anul 1900.  În apropiere se află un garaj de 17 mp, iar în spatele casei se află fostele locuinţe ale servitorilor. Casa are patru camere locuibile şi un demisol generos.

Palatul Societății Tinerimea Română

Palatul Societății Tinerimea Română (astăzi Palatul Tinerimea Română) este un edificiu din București, situat în strada Schitul Măgureanu, construit între anii 1924-1927, piatra de temelie a construcției fiind pusă în 25 mai 1924. Imobilul, care include și o sală de spectacole cu 1200 de locuri, a fost ridicat pentru Societatea Tinerimea Română după planurile arhitectei Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din lume. De construcția palatului s-au ocupat arhitectul Raul Negru și inginerii Aurel A. Beleș și Valer Paler. Din motive financiare, clădirea a fost finalizată abia în 1935, când a fost inaugurată de Nicolae Iorga. Clădirea are un regim de înălțime de S + P + 7 E. La inaugurarea sa, edificiul era multifuncțional. La subsol exista o tipografie și o sală de restaurant, la parter o bancă proprie și spații de închiriat. Etajul I cuprindea sala de festivități și anexele sale. La etajul al II-lea erau camere de dormit, iar la al III-lea, administrația revistei. Etajul al IV-lea era compus din sala mare, un muzeu etnografic, biblioteca și administrația societății.

Casa atipica pe strada Dimitrie Racovita numarul 16

Am gasit intamplator aceasta casa. Si pe net am descoperit putine lucruri despre ea. Unii zic ca le aduce aminte de Gaudi si ca seamana cu Casa Mila din Barcelona. Casa este in stil Art Nouveau.

Am gasit pe net o informatie potrivit careia cele 2 case de la numerele 16 si 18 au apartinut aceleasi familii. Este vorba despre un negustor de zahar de la Cernauti care a contruit cele doua case pentru cei doi copii ai sai. Pentru cei care vor sa o vada pe viu va spun ca se afla in apropierea parculetului de la Izvorul Rece, cel de la intersectia bulevardelor Carol, Ferdinand si Pache Protopopescu.

Casa Macca

Clădirea cu un singur etaj este situată pe Strada Henri Coanda, nr. 11, imediat lângă Ambasada Italiei. Este construită într-un stil eclectic, cu o mare varietate de forme si ornamente, fiind încărcată cu elemente în stilul art nouveau (în special ornamentele din fier). Casa Macca este un imobil vechi de mai bine de 120 de ani, inclus în lista clădirilor de patrimoniu ale României. Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi fusese înfiinţat în noiembrie 1834, fiind recunoscut printr-un document oficial semnat de domnitorul Alexandru Ghica.

Casa Mita Biciclista

Casa, care este situata chiar in inima Capitalei, la doi pasi de Piata Amzei, este o adevarata comoara arhitecturala. Se spune că Miţa Biciclista a primit această casă în dar chiar de la regele Ferdinand pe care îl vrăjise cu farmecele ei. După moartea frumoasei curtezane, aici au locuit zeci de chiriaşi. Casa Miţei Biciclista are două etaje şi o suprafaţă utilă de o 1.900 de metri pătraţi. Are zece camere, opt băi şi două balcoane mari. Cladirea in stil baroc cu influente Art Nouveau prezinta fatade bogat ornamentale, cu balcoane si basoreliefuri cu heruvimi, lei si cupidoni.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi

Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, unic în peisajul cultural al României şi al patrulea muzeu de acest gen din Europa, se află într-un conac elegant pe trei nivele, de pe strada Londra numărul 39, în zona Dorobanţi din Bucureşti. Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi s-a deschis pentru public în anul 2003. Clădirea Muzeul este găzduit într-o clădire construită în anii 1920 într-un stil care combină elemente arhitecturale de inspirație gotică – arcele frânte, cu cele de inspirație mediteraneană – loggiile, ce amintesc de vilele venețiene de secol XV. Imobilul este inclus în patrimoniu, clasa B.
Cu ocazia deschiderii muzeului, pentru a reflecta noua utilizare a imobilului, plafoanele au fost decorate cu reprezentări inspirate din mitologie și hărți astronomice, iar vitraliile realizate cu aceeași ocazie imaginează diverse reprezentări heraldice și cartografice. Clădirea și decorația sa contribuie la crearea unei ambianțe intime și a unei atmosfere potrivite pentru studierea hărților expuse.

Palatul Sutu

Palatul Suţu este una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti şi unul dintre puţinele imobile, care au rămas nemodificate de mai bine de 150 de ani. A fost construit de Costache Suţu după planurile arhitecţilor Conrad Schwink şi Johann Veit între anii 1833-1835. Interiorul palatului a fost proiectat în anul 1862 de Karl Storck, recunoscut sculptor şi artist decorator. Este amenajată scara de acces la etaj, desfăcută monumental în două braţe iar problema de perspectivă a fost deschisă prin montarea în peretele din faţă a unei oglinzi adusă de la Murano şi prinsă într-un frumos ancadrament. Deasupra oglinzii se află medalionul sculptat în lemn al Irinei Suţu, soţia proprietarului.

Muzeul George Severeanu

Muzeul “George Severeanu” a fost reşedinţa primului director al Muzeului Municipiului Bucureşti şi reprezintă un exemplu tipic pentru arhitectura bucureşteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Medicul radiolog George Severeanu a fost pasionat colecţionar de antichităţi, adunând în cursul vieţii valoroase artefacte. Seria de obiecte arheologice din colecţia „Maria şi dr. George Severeanu” cuprinde vase greceşti antice, statuete de lut, bronzuri şi marmură, sticlărie romană, geme şi camee antice, ceramică aparţinând culturilor Cucuteni, Vădastra, Wietenberg şi Boian. Colecţia numismatică a dr. George Severeanu, una dintre cele mai valoroase din România, este constituită din cca. 9000 de piese din diferite perioade istorice: monede greceşti autonome şi provinciale, geto-dace şi celtice, emisiuni romane şi bizantine, monede medievale ale Ţărilor Române, precum şi piese moderne şi contemporane.

Foisorul de foc

Foișorul de Foc este o clădire de 42 metri înălțime din București aflată între Obor, Calea Moșilor și Nerva-Traian, mai precis: la intersecția străzii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, în imediata apropiere a bisericii Oborul-Vechi (monumentul ocupă centrul unei piațete care îi poartă numele și către care mai converg și alte artere, respectiv străzile Vasile Stroescu, Iancu, cavaler de Flondor, Zece Mese și Popp de Băsești). În trecut servea drept turn de observație pentru apărarea împotriva incendiilor. A fost construit în 1890, la doi ani după ce precedentul turn, Turnul Colței, ridicat în 1715, a fost demolat. Planurile au fost realizate de George Mandrea, în acea perioadă arhitectul-șef al Bucureștiului. Foișorul de Foc a fost gândit a avea și rolul de turn de apă. După finalizarea construcției, însă, compania locală de apă – Uzina de Apă Grozăvești -nu a avut pompe suficient de puternice pentru a îl umple cu apă. Foișorul de Foc a fost folosit de către pompieri până în 1935, când și-a pierdut rolul, întrucât în București se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existența unui turn de veghe. Din 1963, a fost transformat într-un Muzeu al Pompierilor.

Casa de pe Thomas Masaryk

Pe strada Thomas Masaryk, foarte aproape de Gradina Icoanei, se afla una dintre cele mai frumoase case din Bucuresti. Din pacare nu am aflat prea multe lucruri despre ea. Daca cineva stie mai multe detalii despre aceasta casa….sa imi scrie.

Casa memorială “Tudor Arghezi – Mărțișor”

Casa memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, un spațiu inedit datorită istoriei și amintirilor pe care le poartă cu ea, se află în casa în care a locuit poetul, unul dintre cei trei mari inovatori ai limbajului poetic românesc, începând cu anul 1930, și s-a întipărit în memoria locală sub denumirea de „Mărțișor”. Conform dorinței testamentare a scriitorului, începând cu anul 1974, aceasta a devenit casă memorială. Clădirea este compusă din parter și etaj, în total 18 camere, discrete, fără a epata în vreun fel, la care se adaugă dependințele.
În colecția de aici, publicul vizitator poate avea acces la obiecte de mobilier datând din acea vreme, cărți, obiecte de artă, fotografii, documente originale ale poetului Tudor Arghezi (1880-1967). În curtea casei, se află și tipografia Biletelor de papagal, unde astăzi sunt expuse volume, documente, reviste și imagini din istoria familiei și a întregului spațiu, iar în prezent vizitatorii noștri pot viziona aici filmul documentar Prisaca, realizat de Paul Anghel în 1956, într-o versiune subtitrată în limba engleză. Mărțișor este cunocustă mai ales datorită livezii sale și prin intermediul atelierelor literare organizate de muzeografii noștri, destinate grădinițelor, școlilor, familiilor, la care vă așteptăm cu drag în perioada 15 septembrie – 15 iunie, pe parcursul fiecărui an școlar.

Casa Filipescu-Cesianu

Casa Filipescu-Cesianu a fost reabilitată prin proiectul Consolidare, restaurare şi conservare CASA CESIANU, prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013, Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul Major de Intervenţie 5.1 – Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe.
În apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și strada Sevastopol, se află reședința avocatului Constantin Cesianu. Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846-1850 și este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Epoque, rămasă fidelă proiectului inițial. În această reședință au locuit câteva familii din aristocrația românească precum Iancu Filipescu și Maria Ghica Filipescu. Constantin Cesianu extinde această reședință aristocratică având sprijinul arhitectului Leonida Negrescu (1892). Cu acest prilej sunt realizate decorațiile exterioare, acoperișul imperial și este amenajat parcul reședinței.

Muzeul “Theodor Pallady”

Muzeul Theodor Pallady adăposteşte colecţia soţilor Serafina şi Gheorghe Răut. Aceasta conține un nucleu substanțial de pânze semnate de Theodor Pallady şi peste 800 de desene şi gravuri din perioada sa pariziană. Ele au fost donate de soții Răut Statului român la sfârşitul anilor ‘60, împreună cu propria colecţie de artă – picturi de școală franceză, olandeză, engleză și spaniolă din secolele XVI-XIX, sculptură mică antică și renascentistă, textile, piese de mobilier, ceramică orientală şi alte obiecte de artă decorativă. Întregul ansamblu este reprezentativ pentru modul în care intelectualii români din perioada interbelică emulau preocupările colecționarilor de pretutindeni.
Clădirea în care funcționează muzeul, cunoscută și drept Casa Melik, construită în a doua jumătate a secolului XVIII, este una dintre cele mai vechi şi frumoase case negustorești din Bucureşti și singura deschisă publicului. Casa poartă numele celui mai important proprietar al ei, Iacob Melik, un susţinător al acţiunilor revoluţionare de la 1848 şi autor al lucrării L’Orient devant L’Occident. Lui i se datorează renovarea casei în a doua jumătate a secolului XIX și păstrarea unor elemente tradiționale cum ar fi cerdacul de la etaj, scara interioară din lemn și acoperişul cu streaşină lată. Adresa: Str. Spătarului nr. 22 Program: de miercuri până duminică între 11.00 şi 19.00 Preţul unui bilet este de 7 lei.

Muzeul Theodor Aman

Muzeul Theodor Aman este una dintre cele mai frumoase reşedinţe particulare din Bucureşti, construită în anul 1868 după proiectele proprietarului, care a fost pictorul Theodor Aman. De asemenea este una dintre puţinele reşedinţe care nu au suferit modificări în decursul timpului, fiind prima casă-atelier de artist din România. De la planurile casei şi decoraţia exterioară (realizată în colaborare cu sculptorul Karl Storck) la decoraţia interioară: pictura murală, vitraliile, decoraţia pictată pe tâmplărie, stucatura tavanelor, lambriurile atelierului şi mobilierul casei, toate sunt reflectarea viziunii lui Theodor Aman. Muzeul Theodor Aman a fost deschis în anul 1908 şi este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din România. El păstrează atmosfera vieţii private din perioada Belle Epoque alături de cea mai mare parte a lucrărilor pictorului Theodor Aman.

Muzeul Zambaccian

Colectionarul si criticul de arta, K. H. Zambaccian a alcatuit una dintre cele mai bogate si valoroase colectii de arta din Romania. Aceasta poate fi admirata de publicul larg in fiecare zi de la 10:00 la 18:00 in zilele de miercuri, joi, vineri si sambata. Colecţionar și critic de artă, Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a alcătuit una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din România. Pentru a o pune în valoare, în anii 1940 Zambaccian a construit special casa în care sunt astăzi expuse picturi, sculpturi, grafică şi mobilier achiziționate pe parcursul unei jumătăți de secol.
Atât colecția cât și casa au fost donate statutului român în 1947, prilej cu care Zambaccian a fost primit în rândurile membrilor Academiei Române. Lucrările de artă românească oferă o imagine condensată a dezvoltării sale istorice, de la Theodor Aman, Nicolae Grigorescu și Ioan Andreescu trecând prin opera lui Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady și Gheorghe Petrașcu, până la Corneliu Baba, Alexandru Phoebus sau Horia Damian. Sculpturi de Brâncuși, Milița Petrașcu, Oscar Han, Cornel Medrea completează această importantă panoramă a artei românești. Lor li se adaugă o serie de picturi ale unor maeștrii de renume precum Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet, unice în România. Adresa: Strada Muzeul Zambaccian nr. 21.

Muzeul Memorial C.I. şi C.C. Nottara

Colecția familiei Nottara, alcătuită din piese de mobilier, cărți, partituri muzicale, sculpturi, diplome, premii și alte obiecte ce au aparținut actorului C.I. Nottara și fiului său, muzicianul C.C. Nottara, a fost donată de către soția celui din urmă, Ana Nottara, statului român, în 1956. Obiectele ce compun colecția se află în continuare în administrarea Muzeului Municipiului București. Muzeul Memorial C.I. şi C.C. Nottara a fost înfiinţat în 1956 prin donaţia făcută de Ana Nottara, soţia compozitorului Constantin C. Nottara (1890-1951). Muzeul a ocupat, până în toamna anului 2016, parterul şi primul etaj al imobilului construit în anul 1931 cu o contribuţie făcută de Sindicatul Artiştilor Dramatici şi un grup de admiratori, numindu-se simbolic “Căminul Nottara”.
Constantin C. Nottara a studiat la Paris și Berlin, a fost profesor la Conservator, violonist, dirijor și compozitor, inspirându-se din bogăția și diversitatea folclorului nostru românesc. A compus piese simfonice, corale, lieduri, muzică pentru operă și balet. Colecția include o vastă bibliotecă de cca. 7300 de volume (beletristică, dramaturgie, publicistică, dicţionare şi partituri) alături de piese de mobilier Ludovic al XVI-lea, pictură interbelică, statuete, porţelan de Sevres şi Alt Wien. Aceste obiecte au fost colecţionate de muzicianul Constantin C. Nottara în călătoriile sale prin Europa, unde a susţinut numeroase concerte. Colecţia mai cuprinde fotografii, acte, diplome şi medalii, obiecte personale dar şi obiecte decorative omagiale, primite în dar cu prilejul diverselor sărbătoriri. Adresa este Bd. I.C. Brătianu nr. 2.

London Pub

Pe strada Biserica Amzei 21-23 se afla una dintre cele mai frumoase case din Bucuresti. Mai precis aici se afla London Club Biliard & Snooker. Chiar daca sunteti sau nu sunteti pasionati de acest sport trebuie neaparat sa treceti pragul acestui loc fabulos.

Sursa: Blogu lu' Otrava